| Substantiv | Pronume | Forma substantiv + pronume |
| mamă | mea, ta, sa (a lui/a ei) | maică-mea, maică-ta/mă-ta, mă-sa/maică-sa |
| tată | miu, tu, su (a lui/a ei) | taică-miu, taică-tu/tac-tu, taică-su/tat-su |
| frate | miu,tu, su (a lui/a ei) | frate-miu, frate-tu/fra-tu, frate-su/fra-su |
| soră | mea, ta, sa (a lui/a ei) | sor-mea, sor-ta, sor-sa |
| bunică | mea, ta, sa (a lui/a ei) | Bunică-mea, bunică-ta, bunică-sa |
| bunic | miu, tu, su (a lui/a ei) | Bunică-miu, bunică-tu, bunică-suAceste variante se scriu cu cratimă deoarece avem două părți de vorbire diferite care se rostesc într-o singură silabă. Lista poate continua cu toate gradele de rudenie. |
Alătură-te conversației
Lasă un comentariu
N-ar strica un tabel şi cu genitiv-dativele.
Nu exista pronumele “miu” , așa ca este frate-meu
„miu” este adjectiv pronominal posesiv, forma populara 🙂
„miu” este adjectiv pronominal posesiv, forma populara.