Ortograme din fabule

„Viţelul atuncea plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc, zise-ndată, niţel fân să-i cer.” (Grigore Alexandrescu, „Boul și vițelul”)

V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui.” (Grigore Alexandrescu, „Lupul moralist”)

„Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o cotofana
Când în sus si când în jos.
Un catel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
– Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam asa de prost
Sa ia-n spate pe oricine…
Ia stai, frate, ca e rost
Sa ma plimbe si pe mine!” (George Topârceanu, „Bivolul și coțofana”)

„Deschide pliscul, caşcavalul cade.
Vulpea i-l ia şi-i ţine, cum se cade,
O altă cuvântare: – Domnul meu
O să te-nvăţ acum ceva şi eu.
Linguşitorii se înfruptă de la cei
Ce cască gura ascultând la ei.

Lecţia mea, văzuşi, nu te-a costat
Decât un colcovan de caş furat.” (La Fontaine, „Corbul și vulpea”)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.