În limba română există o serie de cuvinte care fac parte din fondul vechi al limbii. Un exemplu în acest caz este și cuvântul „mânz”, care la plural se scrie și se pronunță „mânji” și nu „mânzi”. Același lucru se petrece și în cazul cuvântului: „breaz” – „breji”.
În schimb, denumirile de naționalități și restul cuvintelor care fac parte din fondul nou al limbii se scriu astfel: „englez” – „englezi”, „crud” – „cruzi”, „francez” – „francezi”, „irlandez” – „irlandezi” etc.