Observăm în jurul nostru că verbul „a avea” este folosit, constant, în mod greșit. Așadar, oamenii nu vor să aibă, ei vor să aibe. De ce? Simplu. Pentru că nu știu să îl conjuge corect. Iată mai jos conjugarea verbului „a avea” la modul conjunctiv: eu să am noi… Continuă lectura Conjugarea verbului „a avea”. „Să aibă” sau „să aibe”?
Categorie: Parti de vorbire
Substantive în vocativ și verbe la imperativ
Substantiv feminin, cazul V Substantiv masculin, cazul V Frumoaso! Frumosule! Urâto! Urâtule! Deșteapto! Deșteptule! Proasto! Prostule! Iubito! Iubitule! Sufletisto! Sufletistule! Simpatico! Simpaticule! Antipatico! Antipaticule! Gingașo! Gingașule! Scumpo! Scumpule! Verb (imperativ) + pronume personal, a III-a, sg., feminin Verb (imperativ) + pronume personal, a III-a, sg., masculin du-o du-l cumpăr-o cumpără-l iart-o iartă-l adu-o adu-l cheam-o… Continuă lectura Substantive în vocativ și verbe la imperativ
Scrierea verbului „a avea” cu negație
În limba română, verbul ”a avea” care are negație se poate scrie cu sau fără cratimă (n-am – nu am). În tabelul de mai jos sunt prezentate verbele cu negație, scrise cu cratimă (doar ea ne dă bătăi de cap :p), la timpurile prezent și perfect-compus și la modul condițional-optativ (timpul prezent și trecut) pronume… Continuă lectura Scrierea verbului „a avea” cu negație