„Auzit-ați ce-am spus eu? – Da, mamucă, ziseră iezii. – Pot să am nădejde în voi? – Să n-ai nici o grijă, mamucă, apucară cu gura înainte cei mai mari. Noi suntem odată baieți, și ce-am vorbit odată vorbit rămâne. – Dacă-i așa, apoi veniți să vă sărute mama! Dumnezeu să vă apere de cele… Continuă lectura Cratime din povești
Etichetă: n-ai
Propoziții cu „n-a”/„na” și „n-ați”
1. N-a vrut să vină cu mine la plimbare. 2. Nu mai știu nimic de Gina. N-a mai sunat de câteva zile. 3. De ce Mihai n-a mai trecut pe la bunica? 4. Na cartea și apucă-te să o citești. 5. Na, așa îți trebuie dacă nu m-ai ascultat. 6. Îmi pare tare rău că… Continuă lectura Propoziții cu „n-a”/„na” și „n-ați”
Scrierea verbului „a avea” cu negație
În limba română, verbul ”a avea” care are negație se poate scrie cu sau fără cratimă (n-am – nu am). În tabelul de mai jos sunt prezentate verbele cu negație, scrise cu cratimă (doar ea ne dă bătăi de cap :p), la timpurile prezent și perfect-compus și la modul condițional-optativ (timpul prezent și trecut) pronume… Continuă lectura Scrierea verbului „a avea” cu negație
Explicația ortogramelor ”n-ai” și ”nai”
1. Se scrie n-ai deoarece cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite : ”n-” (negație) și ”ai” prezentul verbului a avea, peroana a II-a, singular/verb auxiliar care ajută la formarea perfetului-compus și a condiționalului-optativ, persoana a II-a singular; de asemenea, în acest caz, cratima marchează și elidarea (lipsa) vocalei ”u”… Continuă lectura Explicația ortogramelor ”n-ai” și ”nai”
Propoziții cu ortogramele ”n-ai” și ”nai”
1. N-ai să-mi împrumuți un stilou? 2. Știu că vrei să mergi cu noi diseară, dar n-ai cum. Ești pedepsit. 3. Îmi ții tu cartea la tine în ghiozdan, sau n-ai loc? 4. Mi-ar plăcea să învăț să cânt la nai.