Excroc sau escroc?

Varianta correctă este escroc. Probabil cei care au tendința de a folosi varianta greșită, excroc, o fac din cauza literelor „s” și „c”, care sunt alăturate. Cuvântul în cauză se pronunță cu „sc”  și nu cu „cs” – sunet care în limba română se scrie folosind litera „x”.

Voiam sau vroiam?

Răspunsul correct este: voiam. În limba română există două verbe: „a voi” și „a vrea”. Acestea se conjugă în felul următor: Verbul „a voi” Verbul „a vrea” Pronu-me Indicativ, prezent Indicativ, imperfect Indicativ, prezent Indicativ, imperfect Eu voiesc voiam vreau vream Tu voiești voiai vrei vreai El/ea voiește voia vrea vrea Noi voim voiam vrem […]

„A așeza”, „a înșela” și „a lăsa”: trei verbe care ne dau mici bătăi de cap

De multe ori, explicațiile nu ne ajută să înțelegem exact de ce anumite cuvinte se scriu într-un fel și nu cum am fi crezut noi. Important este să ținem minte că anumite verbe se scriu corect așa cum vă voi arăta mai jos. Și nu altfel. 1. Verbul ”a așeza” eu așez                                     noi așezăm tu […]

Propoziții cu ortogramele „v-a” și „va”

1. Eu cred ca el v-a spus adevarul. 2. Mihai v-a trimis o scrisoare care ar fi trebuit deja să ajungă. 3. Ce cadou frumos v-a făcut de Crăciun? 4. Geta va scrie o carte pentru copii. 5. Ionică va veni în vizită pe la noi, în acest weekend. 6. Cățelul va dărâma vaza cu […]

Substantive în vocativ și verbe la imperativ

Substantiv feminin, cazul V Substantiv masculin, cazul V Frumoaso! Frumosule! Urâto! Urâtule! Deșteapto! Deșteptule! Proasto! Prostule! Iubito! Iubitule! Sufletisto! Sufletistule! Simpatico! Simpaticule! Antipatico! Antipaticule! Gingașo! Gingașule! Scumpo! Scumpule! Verb (imperativ) + pronume personal, a III-a, sg., feminin Verb (imperativ) + pronume personal, a III-a, sg., masculin du-o du-l cumpăr-o cumpără-l iart-o iartă-l adu-o adu-l cheam-o […]

„Frumoaso” sau „frumoas-o”? „Citește-o” sau „Citeșteo”?

Se întâmplă să vedem scris în loc de „frumoaso”, varianta „frumoas-o”. Care dintre ele este corectă? Ei bine, explicația este urmatoarea: „Frumoaso” este un substantiv în cazul vocativ, prin urmare se scrie legat. Dacă se întâmplă să aveți dubii, gândiți-vă cum l-ați scrie pe „frumosule”. Este același lucru, doar genul diferă. Pe de altă parte, […]

„Mă-sa” sau „măsa”? „Frate-miu” sau „fratemiu”?

Substantiv Pronume Forma substantiv + pronume mamă mea, ta, sa (a lui/a ei) maică-mea, maică-ta/mă-ta, mă-sa/maică-sa tată miu, tu, su (a lui/a ei) taică-miu, taică-tu/tac-tu, taică-su/tat-su frate miu,tu, su (a lui/a ei) frate-miu, frate-tu/fra-tu, frate-su/fra-su soră mea, ta, sa (a lui/a ei) sor-mea, sor-ta, sor-sa bunică mea, ta, sa (a lui/a ei) Bunică-mea, bunică-ta, bunică-sa […]

Explicația ortogramelor „v-a” și „va”

1. Se scrie v-a deoarece cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: ”v” – pronume personal, forma neaccentuată, pers. a II-a, pl., ”a” – verb auxiliar, pers. a III-a, sg. El v-a spus că trebuie să mergeți în vizită la bunici, dar nu l-ați ascultat. 2. Se scrie va atunci […]

Explicația ortogramelor „a-i” și „ai”

1. Se scrie a-i întrucât cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: ”a” – formă auxiliară care ajută la formarea infinitivului  (a merge), a  și ”-i” – pronume personal, forma neaccentuată, persoana a III-a, sg. (lui/îi/-i). 1. L-am chemat pentru a-i spune ce trebuie să pregătim pentru excursie. 2. Se […]

Explicația ortogramelor „ne-a” și „nea”

1. Se scrie ne-a întrucât cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite : ”ne” – pronume personal, forma neaccentuată, pers. I, pl. și ”a” – verb auxiliar, pers. a III-a, sg. Mirela ne-a scris o telegrană săptămâna trecută. 2. Se scrie nea atunci când este substantiv (sinonim cu zăpadă, omăt). […]

Scrierea verbului „a avea” cu negație

În limba română, verbul ”a avea” care are negație se poate scrie cu sau fără cratimă (n-am – nu am). În tabelul de mai jos sunt prezentate verbele cu negație, scrise cu cratimă (doar ea ne dă bătăi de cap :p), la timpurile prezent și perfect-compus și la modul condițional-optativ (timpul prezent și trecut) pronume […]

Explicația ortogramelor ”n-ai” și ”nai”

1. Se scrie n-ai deoarece cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite : ”n-” (negație) și ”ai” prezentul verbului a avea, peroana a II-a, singular/verb auxiliar care ajută la formarea perfetului-compus și a condiționalului-optativ, persoana a II-a singular; de asemenea, în acest caz, cratima marchează și elidarea (lipsa) vocalei ”u” […]

Propoziții cu ortogramele ”într-una” și ”întruna”

1. Am pus fursecurile într-una dintre caserolele de plastic. 2. Am să vin să te vizitez într-una dintre aceste zile. 3. Nu îmi place când vin în vizită, pentru că vorbesc întruna. 4. Te rog să închizi casetofonul ăla. Cântă întruna, iar pe mine mă doare capul.

Propoziții cu ortogramele ”ne-a” și ”nea”

1. Aseară m-am întâlnit cu Gina și mi-a spus că ne–a văzut sâmbătă la teatru, dar nu a avut cum să vorbească cu noi. 2. Ceea ce ne-a spus Iulian rămâne secretul nostru. 3. Doamna învățătoare ne-a urat succes în noul an școlar. 4. Îmi place iarna când este multă nea pe jos și mă […]

Explicații pentru ortogramele ”m-ai” și ”mai”

1. Se scrie m-ai deoarece cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: m – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, singular și ai – verb auxiliar, ajută la formarea perfectului-compus, persoana a II-a, singular. Ți-am adus cartea după care m-ai trimis. 2. Se scrie maI atunci când este substantiv (luna mai) sau […]

Propoziții cu ortogramele ”m-ai” și ”mai”

1. M-ai sunat aseară? 2. Toată ziua m-ai bătut la cap. 3. De ce m-ai chemat? Vrei să te ajut cu ceva? 4. Vorbește mai tare, pentru că nu te aud. 5. În luna mai înfloresc cele mai frumoase flori. 6. Mai vrei încă o porție de mâncare? Propoziții cu „m-am”,„m-a”, „m-ați”, „m-au”

Propoziții cu ortogramele ”ce-a” și ”cea”

1. Ce-a spus referitor la proiectul tău? I s-a părut interesant? 2. Am văzut ce-a pictat. I-a ieșit un tablou foarte frumos. 3. De ce-a plecat așa devreme? 4. Tu ești cea mai bună prietenă a mea. 5. Astăzi este cea mai frumoasă zi, doar e aniversarea mea. 6. Tu ești cea pe care am […]

Propoziții cu ortogramele ”v-ar” și ”var”

1. Dacă v-ar vedea cum vă comportați, s-ar supăra foarte tare pe voi. 2. Ce credeți că v-ar putea cădea la examen? 3. Mihai v-ar fi dus la o plimbare, dar afară plouă torențial. 4. V-ar plăcea să fac un tort cu ciocolată și fructe? 5. V-ar prinde bine o ceașcă de ceai fierbinte. E […]

Explicația ortogramelor ”v-ar” și ”var”

1. Se scrie v-ar deoarece cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: v – pronume personal, ar – verb auxiliar care ajută la formarea modului condițional-optativ. (El/Ei) V-ar ajuta dacă ar putea. 2. Se scrie var atunci când este substantiv. VAR1 s. n. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), […]

Explicația ortogramelor ”ce-l” și ”cel”

1. Se scrie ce-l întrucât cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: ce – pronume relativ sau interogativ, -l – pronume personal persoana a III-a, singular. De ce-l tot cerți? – ”ce” este pronume interogativ Nu tot ce-l deranjează pe el mă deranjează și pe mine. – ”ce” este pronume demonstrativ […]

Explicația ortogramelor ”ce-a” și ”cea”

1. Se scrie ce-a întrucât cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: ce – pronume relativ, iar a – verb auxiliar (ajută la formarea timpului perfect-compus); ce poate fi și pronume interogativ. Ce-a spus atunci când te-a văzut? – ”ce” este pronume interogativ Am fost surprinsă de ce-a făcut. – ”ce” […]

Când scriem „proprii” și când scriem „propriii”?

Cuvântul „propriu” are forma de plural „proprii”, iar forma articulată a pluralului este „propriii”. În momentul în care scriem  „Copiii proprii i-au spus verde-n-față ce credeau despre el.” – substantivul cu rol de subiect  „copiii” este articulat, iar adjectivul cu rol de atribut „proprii” rămâne la forma simplă de plural. Dar „Propriii copii i-au spus […]

„Cuviincios” sau „cuvincios”?

„Cuviincios”, iar nu „cuvincios”. Cuvântul provine de la substantivul „cuviință”. CUVIÍNȚĂ, cuviințe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ Loc. adv. După cuviință = așa cum trebuie. ◊ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia.  (Sursa: http://dexonline.ro/definitie/cuviin%C8%9B%C4%83)

Explicația ortogramele ”s-ar” și ”sar”

Se scrie s-ar ( vezi explicația de la ortograma s-a): S-ar uita la un film, dar nu știe la care. ”s” pronume reflexiv, persoana a III-a singular și plural (are aceeași formă); ”ar” este verbul auxiliar, persoana a III-a singular și plural (are aceeași formă) care ajută la formarea modului condițional-optativ. Se scrie sar este […]

Explicația ortogramelor „mi-au” și „miau”

Se scrie mi-au ( vezi explicația de la ortograma s-a): Mi-au dat un cadou foarte frumos. „Mi” este pronumele personal, persoana I, singular (mie/îmi, mi), iar „au” verb auxiliar , persoana III, plural, care ajută la formarea timpului perfect-compus. Se scrie miau atunci când este o onomatopee ( cuvânt care imită un sunet din natura, […]

Explicația ortogramelor „ne-am” și „neam”

Se scrie ne-am după aceeași regulă (vezi explicația de la ortograma s-a): Ne-am întâlnit aseară în parc. –          De această dată pronumele personal  „ne” este la persoana I, plural (noi/ne/n), iar verbul auxiliar „am” (persoana I, plural – are aceeași formă și la singular) ajută la formarea timpului perfect-compus ( eu am fost, tu ai […]

Propoziții cu ortogramele „s-ar” și „sar”

S-ar supăra dacă ai pleca fără să o anunți. Am mâncat multe dulciuri. S-ar putea să mă simt rău din cauza asta. Crezi că s-ar mulțumi doar cu locul doi la concurs? Pisoii sar prin toată curtea. Îmi place să sar coarda când merg la iarbă verde. Nu vreau să sar peste aceste capitole. Sunt […]

Propoziții cu ortogramele „mi-au” și „miau”

Ori de câte ori am fost la ei, mi-au dat prăjituri. Bunicii mi-au spus o poveste foarte frumoasă înainte de culcare. Ce mult mi-au plăcut cornulețele cu gem! Se tot auzea „miau, miau”, iar când am ieșit, o pisică stătea pe preșul din fața ușii.